Adesea se intampla sa-mi fie dor de studentie. Insa acum mi-e dor cu precadere de o toamna, cred ca din anul 1. Era o vreme cand stateam in complexul studentesc, purtam blugi evazati si largi, de cele mai multe ori la pachet cu o bluza lalaie si cu un ghiozdan inchis la culoare. Inca era o perioada cand credeam ca lalai este placut; imi dadea un confort nemaipomenit. Si in acea toamna mancam des covrigi calzi din complex si am bazut zeci de cani de ciocolata calda, imi cumparam de la billa pungi mari de praf de ciocolata si imi faceam acasa. Era o vreme cand slab, lalai si fara griji imi caracterizau existenta. Mi-e dor de vremuri de alta data.
Invat sa traiesc azi, dar mi-e mereu dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu